|
|
Capitolul IX.
- Si chiar nu imi vei spune despre ce vorbeai pe barca?Cine e Ivan,cine e Amedee de care vorbesti?!
- Asta trebuie sa afli tu singura si vei afla!
- Dar...
- Shh!Acum cred ca trebuie sa te duci inapoi la castel,dar tine minte,asta ramane intre mine,tine,el,el si calul ala,da?
- Da! raspunse Malecka zambitoare.Aceasta dadu sa urce in barca,dar Yann o prinse de mana.
- S-a intamplat ceva?
- Esti asa frumoasa,nu as vrea sa te las sa pleci,dar asta e!Macar spune-mi,cum te numesti?
- Malecka!
- Oh,da,uitasem!Sunt asa prost!
- Da,esti,dar nu asa,ci putin,esti prostut!Haha!
- Haha!
Cei doi se tineau de mana,privindu-se adanc in ochi.Soarele isi facea incet,incet aparitia iar ochii verzi ca smaraldul ai lui Yann straluceau acum fermecator,dar inca o fulgerau pe Malecka,placut.Otto se departa putin de ei pentru a le oferi un moment de intimitate si pentru a strange mai repede micuta tabara,pentru ca si ei urmau sa plece.
Yann simti cum ii trece un fior prin corp.O trase pe Malecka spre el,strangand-o puternic in brate apoi incepu a o saruta patimas.La randul ei,Malecka ii raspunse si chiar ii placea,ba chiar nu vroia sa se mai termine.In tot timpul cat fusese cu Yann si Otto,uita-se de Tom,de Safir,de timpul care il petrecuse la fortareata si chiar atunci cand trebuia sa plece,uita-se complet tot,din nou.
- O sa-mi fie dor de tine,chiar nu vreti sa veniti cu mine?La Peterhof,cred ca tata va cunoaste,nu?
- Nu,micuto,nu vreau,defapt,nu vrem!Noi nu suntem facuti sa stam intr-un loc,plonjam dintr-un loc in altul,furam,ne batem,suntem arestati,dar mereu evadam...suntem niste aventurieri,dar iti promit ca ne vom revedea curand!
- Sigur?
- Jur!Si uite,ca sa iti dovedesc,iti las macacul asta!
"Macac?Auzi la el!Afla ca plec,pentru ca nu te mai suport,nici pe tine,nici pe aiuritu' ala!" si spunand asta,maimutoiul ii sari Malecka in brate si ii arata lui Yann fundul.
- Uratule! se rasti Yann la animal.
- Hey,lasa-l,este asa simpatic!Macar voi avea o amintire frumoasa de la tine,inafara de asta! si il saruta.Maimutoiul isi puse mana la ochi si plonja apoi in barca.
- Uite,tine medalionul meu,sa nu ma uiti!Uite,are culoare ochilor tai! spuse aceasta vrand sa ii dea un medalion de culoarea smaraldului in forma de patratel.
- Da,dar buzele tale sunt cea mai frumoasa amintire,cum as putea sa te uit?!
Malecka zambi si ii prinse la gat medalionul.Adevarul e ca semana mult cu ochii lui.
- Eu,printesa Malecka Romanov te incoronez pe tine,Yann du Visser,cavaler al dragostei!
_______________________________________
|
|
Bravo!Next!
