|
|
Pff.ok,daca numai citeste nimeni :[
O fata blonda,imbracata intr-o pereche de blugi negri,cizme maro,un pulover gri si o geaca de blugi cobora scarile Peterhofului in graba.La capatul lor,un barbat imbracat la costum o astepta cu o cana mare de ciocolata calda pe o tava argintie.
- Multumesc,Joachim! spuse fata savurand cu placere.
- Nu aveti pentru ce,domnisoara!Aveti nevoie de asta,afara este un frig,vai dar nici nu stiu cum puteti calari pe o vreme ca asta!
- Ei,ei!Nu ai vrea sa ma insotesti?
Auzind acestea,Joachim ramase masca.
- P-p-pai e-e-eu...a eu...
Acesta abia lega doua cuvinte.Intotdeauna avusese o slabiciune pentru mezina familiei regale de la Peterhof,dar niciodata nu a avut curajul sa recunoasca,avand in vedere diferenta de varsta dintre ei.Joachim era preferatul familiei,ba chiar pentru ei inseamna un membru al familiei.Decand fusese adus la Peterhof,a avut grija numai de mezina familiei si soara ei cea mare,dar mai ales de mezina pe care o indragea foarte mult.Joachim ramasese ingandurat.
- Joachim?
- A,da,da!Ma scuzati,despre ce vorbeam?
- Deci vi?
- A,da,da! spuse acesta nestiind despre ce este vorba.
- Perfect,te astept la hambar!
- Da,ce cum?!!!
Fara sa stie,Joachim acceptase sa o intampine pe fata in plimbarea ei prin frigul nemilosde toamna.Acesta lasa tava pe care tinuse cana cu ciocolata calda pe o masa in bucatarie apoi porni spre camera lui unde se schimba in niste haine mai potrivite si porni spre hambar unde il astepta frumoasa mezina.
- In sfarsit!Vai,Joachim,dar stai mai mult decat mine sa te schimbi.
- Ei,incearca tu sa tragi cizmele astea enervante pe tine!
- Haha!Malecka s-a trezit?
- Nu,inca doarme!E obosita dupa drum!Vai,ce ma bucur ca s-a intors acasa de la nebunii aia!
- Da,si eu!in sfarsit i-a venit mintea la cap!
- Da,Elisabeta,promite-mi ca tu nu vei pleca niciodata cu vreun nebun care nu te merita!
- Nu-ti face griji,Joachim!Nici nu stiu daca voi gasi vreodata pe cineva potrivit pentru mine,pe asa zisul print din povesti...Stii,uneori as vrea ca toti barbatii sa fie ca tine!Daca ai fi mai tanar cu vreo 8-9 ani,ai fi printul pe care il astept! spuse aceasta zambindu-i siret.Joachim ramase din nou gura casca."Daca ma place?Oare sa-i spun acum ce simt pentru ea?Sau nu,ii voi spune in padure!Da,macar acolo stiu ca numai ea si animalele ma pot auzi!" gandea Joachim privind-o pe Elisabeta cum galopa spre padure.Acesta porni dupa ea sa o prinda din urma.
Elisabeta era mezina familiei regale Romanov si sora mai mica a Maleckai.Era o fire dulce,sufletista,iubitoare cu un chip angelic si un zambet fermecator.Isi purta mereu parul lung si blond desfacut si la fel ca sora ei adora sa calareasca.De mica invatase si avea un cal,care si acum era un adevarat armasar gata sa sara peste munti.Numele lui era Bastian,si pe langa faptul ca era un cal puternic,era si un bun prieten.
- Elisabeta,stai! striga Joachim dupa ea oprindu-se langa in brad mai batran.Lega calul de el si o astepta pe Elisabeta sa se intoarca.Aceasta dadu un ocol apoi se indrepta spre Joachim,lega calul langa al lui Joachim si se sprijini de copac.Joachim o privea ingrijorat."S-ai spun sau nu?Parca numai am atata curaj..."
_______________________________________
|
|
Ce o fi in sufletul lui saracul Tom 
...
)
asa ca am renuntat la acest hobby