|
|
Doar o mască a vieţii . (+18)
(c) Cristina.
Demetri Kaulitz- Vampir tânăr, învaţă să îşi controleze puterile.
Vladimir Kaulitz- Fratele acestuia, vampir originar. (Vechi)
Zvetlana Lozanova- De origine bulgară, 20 ani, fotomodel.
Ivanna Kaulitz- Soţia lui Vladimir , 35 ani normali. Vampir originar.
- Simţi , Demetri? Zice Vladimir, încercând să-i controleze mintea.
- Vladimir, dă-mi naibii drumul, dacă nu te omor cu mâinile mele.
- Nu ai şanse, Demetri. Tu crezi că aici e doar de moarte. Nu e chiar aşa. Şi eu eram ca tine, crede-mă. Doar că dacă te-ai supune antrenamentelor, şi te-ai controla, ar fi altfel!
Demetri se simţea ameninţat de propriul frate. Aştepta să-i dea drumul, să acţioneze. Vladimir îl simţea, îi simţea focul din interior. Îi dădu drumul, şi se feri de Demetri într-o fracţiune de secundă, prinzându-l de gât, cu colţii pe abdomen.
- Ţi-am zis Demetri. Nu ai şanse. Şi ai face bine să te controlezi la antrenament dacă vrei să ieşi şi tu în lume.
Demetri era închis în casă , deoarece trebuia să-şi controleze puterile. Ajuns în casă, Demetri se enervă pe fratele său, şi îşi făcu bagajul. Trebuia să fie discret, să nu îl simtă. Îşi luă gemantanul şi o parte din seif, şi porneşte pe geam, în pădure, în depărtare. Ajunge şi Vladimir într-un târziu acasă, şi îl strigă pe Demetri. Acesta, nimic. Vladimir se hotărăşte să urce în camera lui. Deschide uşa încet, şi când vede camera goală se alarmează. Încearcă să-l sune.
- Mulţumesc Doamne, pentru că nu i-am dat un telefon lui Demetri.
Demetri deja era ajuns în oraş. Mirosul de sânge, de carne vie, îl depăşea psihic. Se legăna dintr-o parte într-alta, dar se putea controla. Se cazează la un hotel, şi iese rapid din acea cameră, acea încăpere.
- Trebuie să mă duc la vânat, poate este ceva în pădure.
Ajuns în pădure, animalele „ţipau”. Erau ameninţate de un monstru. Demetri era plin de sânge. Ochii îi erau roşii, parcă în flăcări. Corpul alb strălucea la soare, parcă era acoperit de diamante. Apare o pumă pe o stâncă. Demetri sări pe ea. Îi jupoaie pielea, şi îi suge sângele, ca pe o sticlă de suc. Aruncă leşul, şi pleacă.
- Ahh, ce haine am!! Ţipase Demetri să se audă toată pădurea.
„Demetri, vino înapoi acasă!!!”. Îi zise Vladimir , printr-un gând străpuns în minte.
„ Lasă-mă Vladimir, tot timpul am stat după tine. Chiar crezi că mai suport? Şi da, îmi controlez foarte bine puterile”. Zise Demetri furibund.
„Haide înapoi Demetri!!. Am să vin după tine”.
„Vladimir, nu te mai chinui atât. Am 22 ani, pot să-mi port singur de grijă. Nu am nevoie de babeţică”.
_______________________________________
|
|
& Best user.
